ADERF– este Asociatia Doctoranzilor si Studentilor Romanidin Franta. I-am cunoscut la putin timp dupa ce am « aterizat» la Paris, ca studenta in cadrul unui master la InstitutulFrancez de Moda. Am primit – prin google grupul la care m-aminscris - o invitatie la petrecerea pe care o organizau la InstitutulCultural Roman, intr-o seara de sambata a anului trecut. Invitatia sunacalduros si desi nu stiam pe nimeni, am ales sa ma duc impreuna cu oalta prietena romanca. Am ajuns si am fost intampinata de Raluca(Ursachi), la aceea vreme secretara asociatiei si Ioana (Iosa)presedinta si cea care a facut sa renasca aceast ADERF. Seara s-adesfasurat placut, cred ca intalneamsi vedeam pentru prima oara atatiadoctoranzi si masteranzi pe metru patrat: pe fizica, pe economie, pestiinte politice…..aproape niste copii, mare parte dintreei, insa sclipitori ca intelect. Invitatii au adus o gramada debunatati romanesti : zacusca, salata de vinete …cineva s-aincumetat sa gateasca chiar si sarmale, si bineinteles ca acestea aufost primele care au disparut de pe masa. Deci am discutat, am mancatromaneste, am si dansat romaneste si apoi m-am grabit catre casa, fiind« dependenta » de ultimul metrou.

Si asa a inceputaventura ADERF. Am pastrat legatura cu consiliul deconducere care era format, aproape, numai din cele 2 fete de care ampomenit mai sus si care duceau greul organizarii fiecarui eveniment.Fiecare membru fiind ori student la vreun master ori doctorant ocupatcu scrierea tezei, se implica greu in realizarea efectiva si fiecareproiect avea mai multe sanse de esec decat de reusita din cauzatimpului destul de limitat de care dispunea fiecare. Si totusi, amreusit sa schimbam design-ul siteului ADERF cu ajutorul tehnic al luiBogdan (Marinoiu), sa participam, cativa dintre noi, la un concert dejazz manoush in Monmartere si sa dansam pe rupte. Sa ne vedem in cate-odimineata la Starbucks-ul din Saint Germain si sa punem pe hartieproiecte de viitor. Am raspuns prezent, tot in numar restrans, din ceicateva sute inscrisi pe acelasi google group, la apelul unei miciasociatii umanitare franceze – « La Plume etL’Encrier » - care se ocupa de copii din comunaLivada, Judetul Satul Marel. Ne-am intalnit pe Pont des Arts cu donatiicare au constat in rechizite si creioane colorate pentru copilasii carenu au mijloace sa faca scoala. Am depanat povesti de scoala dinperioada comunista si am facut topul filmelor din aceeasi perioada cupareri pro si contra evident. Si, ultima realizare, de care suntem cutoti mandrii este petrecerea cu tematica - « Aceeasi Marie cualta palarie » - de la Ambasada Romaniei, din 17 octombrieunde au venit 150 de invitati, romani dar si francezi, unde am dansatsi am socializat si unde am dat premii pentru cele mai originalepalarii.

Acum cand va scriutoate astea probabil credeti ca la noi in Asociatietotul este roz si ca nu facem decat sa ne vedem prin cafenele si saorganizam petreceri. De fapt pentru cei care sunt implicati este olupta continua cu timpul si cu modul in care ne organizam astfel incatsa includem in programul zilnic si ADERFUL. Pentru ca timp nu este,pentru ca este o actiune pur voluntara si pentru ca, in final numai ceicare sunt implicati sufleteste ajung sa participe efectiv laorganizareacate unui eveniment. Insa suntem mandrii ca reusim sa facemsa existe o asociatie pe care un grup de studenti au infiintat-o duparevolutie, care a fost re-adusa la viata de Ioana Iosa si careia noiincercam sa-i asiguram existenta in peisajul parisian. Ar fi pacat caprintre toate zecile sau sutele de asociatii care exista in Paris sicare reprezinta toate natiile gazduite de acest oras, sa nu existe siuna care sa creioneze spiritul romanesc.

Deci daca doriti sava implicati in viata acestei asociatii, daca avetiidei pe care doriti sa le vedeti aduse in planul real si mai ales dacastiti sa coordonati un proiect de la inceput pana la sfarsit, nuezitati sa ne scrieti :